Cuvintele curg greu în momentul în care realizezi diverse fapte ale vieţii. Mai ciudat este că, în anumite momente ale vieţii, cuvintele nu mai vor să curgă. Cuvintele dispar, sentimenele izbucnesc.
Când pierzi, definitv, un prieten drag, pierzi o parte din tine.Ceva se rupe din tine şi nu îţi poţi explica. Întrebările te inundă şi regretele ajung la cel mai ridicat nivel al vieţii tale.
Ieri, am pierdut nu doar un prieten, am pierdut un idol. Un om ale cărui cuvinte le sorbeam şi ale cărui fapte mă inspirau întotdeauna.. El a fost cel care mereu m-a sustinut, indiferent de consecinţe, şi o pot spune, cu mâna pe inimă, că fără el aş fi fost alt om, astăzi. Astăzi, Marius Danea nu ar fi fost Marius Danea.
Îmi vin în minte sutele de momente în care bucuria cu care îşi trăia viaţa ne contamina şi ne ridica în momentele grele. El a fost mereu alături de noi şi nu ne-a uitat pe niciunul.
Toţi cei care au trecut prin "filtrul" său sunt alţi oameni, oameni învăţaţi să facă bine, înainte să ceară un bine.
Îmi doresc să îi răscumpărăm încrederea, la un moment dat, şi să spunem lumii, cu mândrie, că noi suntem oamenii crescuţi de Claudiu Spînu.
Voi rămâne veşnic cu imaginea, repetată de mii şi mii de ori, în diverse tablouri, cu aceeaşi replică la vederea noastră. El spunea mereu : "Ce faceţi, rockărilor?"
Nu te vom uita, rockăre ! În inima noastră vei trăi întotdeauna !
Îţi mulţumesc !
Intradevar e greu sa vezi cum dispare un om cu atatea calitati. E pacat, mai avea multe planuri si intr-adevar multi dintre noi putem spune " ca am fost crescuti de Claudiu Spînu!"
RăspundețiȘtergere